Un spectacol cu semnificații multiple

Romanul lui Liviu Rebreanu Ciuleandra este o pasiune mai veche de-a mea. Este o operă potrivită pentru a fi transpusă în diferite forme de expresie scenică. Eu am ales o formă provocatoare, pentru a confrunta publicul cu o serie de probleme sociale și psihologice din realitatea de azi. Prin aceasta doresc să obțin un impact mai profund asupra spectatorului, să-i stimulez gândirea critică și emoția artistică.

Din perspectivă socială, spectacolul reflectă fenomenul dominant al vieții moderne din spațiul românesc: influența corupției și a intereselor politice asupra justiției. Personajul Puiu Faranga se încadrează în arhetipul contemporan al copilului de bani gata. El își permite să ducă o viață de lux și de plăceri, fără a avea o ocupație, o pasiune, o aspirație. Puiu nu este pedepsit pentru crima sa, ci este tratat cu indulgență de autorități, datorită statutului său social. Spectacolul nostru reflectă, de asemenea, și contrastul dintre clasa celor avuți și clasa celor săraci. Contrastul apare și mai izbitor în scenele cu părinții Mădălinei, scene care nu există în versiunea literară. Spectatorul va avea de meditat asupra dramei înstrăinării Mădălinei, care este smulsă din mediul ei rural și adusă la oraș, spre a fi supusă unui proces de transformare forțată. Ea își schimbă radical aspectul, comportamentul și identitatea. Devine o doamnă sofisticată, care participă la viața mondenă a orașului, dar care își pierde esența și fericirea.

Din perspectivă psihologică, spectacolul nostru explorează mecanismele subconștientului uman, care pot genera comportamente iraționale și violente. Aproape toată acțiunea are loc în sanatoriul unde Puiu Faranga trece printr-un proces de introspecție și de căutare a cauzelor care l-au determinat să comită crima. El își rememorează viața sa, de la copilărie până la momentul fatal, și își analizează sentimentele, impulsurile și conflictele interioare. Spectatorul este implicat în acest proces, fiind provocat să îl înțeleagă și să îl judece pe Puiu, dar și să își examineze propria sa psihologie.

Dansul Ciuleandra are o semnificație simbolică în poveste. Este un dans cu o accelerație ascendentă, care exprimă o stare de exaltare și de nebunie, fiind asociat cu momentul în care Puiu își omoară soția. Elementele folclorice vor oferi publicului o imagine autentică și colorată a vieții țărănești, dar și o cheie de interpretare a psihologiei personajelor, a sensurilor anumitor scene. – Dumitru Acriș, regizor

 Distribuția

Puiu Faranga – MIHAI RĂDULEA
Mădălina – PATRICIA BURAGA
Doctorul Ursu – DORIN CEAGOREANU
Policarp Faranga, tatăl lui Puiu – COSMIN BREHUȚĂ
Tanti Matilda, sora acestuia – IZABELA BADOVICS
Tatăl Mădălinei – MIHAI SIMA
Mama Mădălinei – OANA LICIU-GOGU
Doctorița – IRINA BODEA-RADU
Procurorul Săvulescu – MIHAI ALEXANDRU
Andrei Leahu, gardian – ROBERT VLADU
Prefectul Nicolae Spahiu – DANIEL CERGĂ
BOGDAN CONSTANTIN TĂLMACIU
SIMONA CODREANU
ANDREI ȘCHIOPU

Dramatizare ANGELINA ROȘCA-ICHIM
Regia artistică și scenografia DUMITRU ACRIȘ

Durata spectacolului 2h 10 min.
Vârstă acceptată – Audiență generală

 –––-