“Más o menos” este monologul unei femei fără trecut… O femeie fără memorie, fără nume, fără direcție care, între anxietate, fantezii și sarcasm își începe propria căutare într-un labirint de abisuri și disproporție.

Sub regia lui Luca Nicolaj , Mònica van Campen se transformă în femeia fragilă și dezorientată care se plimbă prin cotloanele minții sale, nu atât în căutarea trecutului său, cât în căutarea cheii cu ajutorul căreia să poată trăi în continuare.

Protagonista monologului nu are nume, l-a uitat…și împreună cu numele a uitat tot: trecutul, copilăria, dragostea, munca. Tot ceea ce știe este că are 50 de ani “mai mult sau mai puțin”. Viața sa începe într-o zonă de odihnă a unei autostrăzi, unde o găsim așezată pe un scaun pliant. Mai târziu apare într-o clinică neurologică unde, din păcate, nici medicii și nici timpul nu reușesc să o ajute “să reîntoarcă râul amintirilor”. În mintea sa locuiesc doar culori: albastrul cerului, verdele copacilor…Dându-și seama că viața sa nu are trecut, i se deschide în față un abis care îi dă amețeli și, totodată, își dă seama că este nimic.

Imposibil să stea liniștită, trebuie să găsească ceva de care să se agațe, o amintire, o amintire fie ea cât de mică, chiar dacă inventată, pentru că mintea omenească așa este, dacă nu găsește ceva, poate să inventeze, de ce nu? Doar că o clădire construită cu amintiri inventate se năruiește asemenea unui castel de nisip.

Măcar dacă ar putea urma drumul fanteziei, care este inepuizabil și întotdeauna surprinzător! Să se convingă că ea este “acea fetiță îmbracată în alb…cu ochi visători…care avea încredere în LUME”.

Distribuția:

MÒNICA VAN CAMPEN

Traducerea MARIAN STAN
Regia artistică LUCA NICOLAJ
Idea MERCÈ PERALTA

Durata spectacolului 1h 
Vârsta acceptată +14 ani

–––-