Istoric

Ca timp, Teatrul “Alexandru  Davila”  se încadrează în secolul al XX –lea când, la 6 martie 1948 sub numele de Teatrul Muncitoresc, a prezentat primul   spectacol   pe   scena   Cinematografului ”Aquila” (în   prezent, Cinematograful „Sebastian Papaiani”).

Dar teatrul la Piteşti îşi are rădăcinile încă  din  anul  1848,  prin  existenţa  unei  trupe permanente ce a luat fiinţă ca o trupă de teatru statornică, sub conducerea  lui Constantin  Halepliu, care a jucat un rol important  în  mişcarea  teatrală  la   Piteşti, când   în  cea  de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a părăsit trupa lui Matei Millo de la Iaşi, și a venit  la   Teatrul   din   Piteşti ca profesor, subdirector și regizor.

Dar Halepliu   a  fost  arestat  împreună  cu  alţi  actori deoarece  “toţi   aceştia  au  fost  amestecaţi  mai  mult  decât  alţii  la neorânduielile ce au urmat”, după înfrângerea   revoluţiei. Însă în stagiunea 1852-1853, se reîntoarce la Pitești, după ce a străbătut țara în lung și-n lat cu spectacole, printre care amintim spectacolul ”Baba Hârca”, ca subdirector,   actor   şi   regizor. În noiembrie 1852, Departamentul de Interne îl informa pe directorul teatrului din Bucureşti că “la Piteşti s-a deschis un teatru sub supravegherea cârmuitorului”, avându-l ca director pe Ştefan Vlădescu.

Acestea sunt documente care vin în sprijinul ideii că la Piteşti a existat un teatru înaintea multor altor oraşe din ţară. Această constatare vine să reconsidere vechimea teatrului la Piteşti, ca act de naştere anul 1848, chiar dacă nu a existat o continuitate în timp.

Încă din anul 1852 se vede dorinţa locuitorilor din Piteşti de a avea un teatru; în acest sens stau mărturie listele de subscripţie deschise pentru strângerea banilor necesari punerii în scenă a unor piese de teatru. De altfel, în stagiunea 1852-1853 au fost aprobate de către cenzură 83 de piese printre care: ”Actriţa din Moldova”  de A. Pelimon, “Curtea  lui Vasile Vodă” de  A.  Pelimon, “Macbeth” de W. Shakespeare, “Chiriţa la Iaşi sau Două fete şi-o neneacă” de   Vasile   Alecsandri,   “Comoara   închipuită”  şi  “Cumplitul   amăgit”   de Constantin Halepliu. Din martie 1853, teatrul din Piteşti este condus de A. N. Coculescu, avându-i   în   trupa   sa   pe:   Constantin   Halepliu,  Ştefan Vlădescu,  I. Hristescu,  Viorica  Hristescu,  M.  Albescu, Elena Albescu, Iordachi, doamna Ivolschi şi sufleorul Ion Brăileanu.

Un nou director al teatrului din Piteşti, Teodor Popescu, artist şi director al   trupei   teatrale   din   oraş,   în   16   aprile   1886   solicită   sprijin   material Primăriei, pentru  buna desfăşurare  a spectacolelor  pe două stagiuni. Lucrările au durat aproape cinci ani, cu un deviz redus, însă după 4 ani şi jumătate clădirea teatrului era gata, iar la 1 decembrie   1914,   Primăria   a   primit   mobilierul   din   Berlin, lucrările de pictură au fost realizate de Verginia Tomescu, pictoriţă originară din Piteşti.

Inaugurarea sălii de spectacole a Teatrului Comunal Piteşti a avut loc la 21 februarie 1915, ora 11.00, cu piesa ”O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale, în interpretarea actorilor de la Teatrul Naţional din Bucureşti, în frunte cu Ion Brezeanu, Ion Petrescu, Nicolae Soreanu, Maria Giurgea. Din   iniţiativa   Consiliului   sindical   al   judeţului  Argeş   şi   datorită sprijinului dat de Victor Handoca, actor şi regizor renumit de la Bucureşti, în toamna anului 1947 s-au pus bazele unui nou început al teatrului din Piteşti, iar Victor Handoca, alături de soţia sa, Lulu Niculescu, au selectat mai mulţi tineri şi au început repetiţiile la piesa “Serafim”, o comedie aparţinând lui Cornel Ţăranu.

La 6 martie 1948 s-a inaugurat Teatrul Muncitoresc din Piteşti în clădirea cinematografului „Aquila” de pe Strada Victoriei (Strada Mare). A fost o inaugurare cu mult fast, aşa cum scria şi corespundentul ziarului „Universul”, Gheorghe Vrabie. În deschidere, corul şi orchestra teatrului în număr de 120 de persoane sub  conducerea  lui Emil Lerescu au creat o atmosferă foarte plăcută.

În luna martie 1958, Teatrul de Stat din Piteşti a primit numele dramaturgului Alexandru Davila, descendent al boierilor Goleşti şi născut chiar la Goleşti.             

În iulie 1952 s-a dat în foloşinţă Grădina (Teatrul) de Vară, cu o capacitate de 600 de locuri, după multe ore de muncă voluntară desfăşurate de către piteşteni. Şi   a   venit  ziua   întoarcerii   Teatrului   din  Piteşti   acasă,  în   localul Teatrului   Comunal,   la   24   noiembrie   1955,   după   lucrări   de   refacere, consolidare și reabilitare.

Festivitatea inaugurală a localului de teatru s-a încheiat cu reprezentarea, în premieră pe ţară, a piesei “Boieri şi ţărani” de Alexandru Sever, în regia lui Constantin Dinischiotu, printre actori fiind: Vasile Creţoiu, Gheorghe Leahu, George Muscan, Telly Barbu, Dem. Psatta, Titi Petripop, Valeriu Buciu, scenografia fiind semnată de Alex. Olian.

Ministerul   Învăţământului   şi   Culturii   comunică   prin Certificatul   de   inregistrare   nr.   62   din   22   ianuarie   1960,   existenţa  şi înregistrarea  Teatrului de Stat ”Alexandru Davila” din Piteşti, sub numărul 20 din anul 1959.